Antimateria: Ficțiune sau adevăr

În primele decenii ale secolului XX, fizicienii au făcut o descoperire importantă care nu a fost pe placul filozofilor care aveau convingerea că natura este condusă de o simetrie universală. Fizicienii au descoperit în laborator că identitatea de sarcină electrică negativă este purtată de electroni iar identitatea de sarcină pozitivă este purtată de protoni, o particulă de aproximativ 1840 de ori mai compactă decât electronul. Filozofii sau întrebat și se întreabă de ce sarcinile electrice negative și cele pozitive sunt grupate cu particule de mase atât de variate? Oare ar trebuii să ne așteptăm ca sarcini opuse și egale să fie grupate în unele particule egale și opuse? Prin aceasta ar trebuii sa fie înțeleasă presupusa simetrie universală. Susținătorii simetriei au fost mulțumiți de faptul că la începutul secolului XX, mai precis în anul 1932 C.D. Anderson a făcut următoarea descoperire: că exista electronul opus cu exact aceeași masă. De asemenea, după ce s-a descoperit electronul pozitiv și a fost numit generic antielectron, catalogul antiparticulelor a crescut foarte repede. Cum a fost firesc de la antiparticule au urmat de asemenea și antiatomii. Se poate spune că antiparticulele pot fi apte să compună de asemenea toate elementele grele, sau dacă dorim să spunem mai exact: toate antielementele grele. Antielementele până la elementul numit uraniu pot fi cuprinse în antimaterie și implicit ar exista o antilume și o antiviață. Dar să fim realiști, antimateria n-a fost întâlnită niciodată în afara laboratoarelor. Atomii care compun pământul sunt de asemenea compuși din următoarele elemente: protoni, neutroni și electroni dar nu poate fi vorba de antiparticulele acestora. Așa au apărut prin urmare marile întrebări: dacă lucrurile stau așa în univers, mai concludent, există o asimetrie între materie și antimaterie în beneficiul materiei? Să presupunem următorul scenariu: că Universul ar fi compus în părți egale din materie și antimaterie, acest lucru nu ar fi cumva posibil pentru că aceste două elemente: materia și antimateria s-ar anihila reciproc. Unul dintre marii fizicieni care se numește O. Klein susține că materia și antimateria pot să existe în același timp în univers și pot fi ținute separat printr-un strat fierbinte care se formează între porțiunile de contact. De asemenea acest strat fierbinte separator ar fi produs de reacțiile de anihilare între particule și antiparticule care se găsesc în zona de separare. Cei ce susțin ipoteza coexistenței materiei și antimateriei în universul nostru sunt interesați foarte mult pentru a găsii metode de identificare. În principiu sunt doua posibilități de a identifica antimateria în spațiu: prin găsirea unor emisii de radiații gamma în zonele fierbinți între o lume și o antilume sau captarea undelor radio și există următoarea ipoteză: că sunt emise de o zonă fierbinte a anihilărilor bilaterale dintre materie și antimaterie.

Back to top