• Misterioasele construcții antice din Malta

    Unii oameni de știință s-au întrebat următorul lucru: Dacă în cazul pietrelor antice de la Malta pot fi stabilite anumite influențe și dacă există o regiune de la care s-a început utilizarea imenselor pietre antice sub diferite forme, în scop vrăjitoresc și de cult, care apoi s-a împrăștiat pe o suprafață uriașă. Câțiva oameni de știință de prestigiu și-au exprimat părerea despre insula Malta, aducând mai multe argumente pentru a întării această opinie. Primul argument: Monumentele din piatră de pe insula Malta sunt dintre cele mai vechi. Al 2-lea argument: Faptul că aceste pietre sunt lângă mare indică de fapt că este vorba despre o populație de navigatori. Ultimul argument: Există motive care ne fac să credem (La fel crede și omul de știință englez G. E. Daniel) că oamenii care au trăit atunci nu au aparținut formațiunii de limbi indo-europene ci au aparținut mai multor grupuri mediteraneene. Oamenii au trăit pe aceste insule malteze din vremuri străvechi (Pluralul cuvântului Malta este mai bun pentru că cuprinde mai multe insule, cum ar fi: insulele Comino, Filfla și Gozo) iar acest fapt este demonstrat cu mai mult de 100.000 de ani în urmă în: „Peștera Întunericului”, care se află aproape de capitala La Valletta unde s-au găsit urme de oameni preistorici (Probabil neandertalieni) laolaltă cu oasele așa-numitului „Rinocer pitic” care în zilele noastre este dispărut. Este foarte probabil că oamenii de atunci au trăit dramatica despărțire a legăturii ce lega pământul european de cel african. Ca urmare a acestei catastrofe a rămas arhipelagul maltez, care este o rămășiță a legăturii dintre pământul european și cel african. O parte din examinările arheologice din Malta sunt destul de apropiate de zilele noastre, ele încep în secolul XX, când o echipă de specialiști în arheologie examinează ruinele de la Tarxien și descoperă în vecinătate așa-numitul hypogeum: marile catacombe cu săli mortuare săpate în piatră. La începutul secolului al XX-lea, mai precis în anul 1915, arheologul Themistocles Zammit începe o serie de cercetări privind misterioasele construcții antice din insulă (Așa numitele construcții „Megalitice”) și ajunge la niște concluzii interesante care sunt valabile până în ziua de astăzi. De la simple pietre înfipte în pământ și până la vaste ansambluri, cum ar fi cele de la Hal-Saflieni sau Tarxien, marile construcții antice din Malta sunt vechi de aproximativ 4.000 de ani î.Hr. și arată o continuitate de aproximativ 2.000 de ani. Ignatius Lissner evidențiază că toate misterioasele construcții antice din Malta sunt realizate doar cu unelte din piatră. Cuprul a fost utilizat în Orientul antic începând cu anul 4.000 î.Hr. și este cunoscut în nordul Africii și în regiunea Sicilia o scurtă perioadă după anul 3.000 î.Hr. Prin urmare, populația Maltei, indiferent care ar fi fost originile ei, putea să fi obținut uneltele de metal, și avem mai multe motive să credem că pe lângă creșterea unor animale domestice, cum ar fi: caprele și ovinele, se ocupau și cu navigația, care avea un loc însemnat în economia insulelor Malteze. Dar, sub nici o formă, marile construcții megalitice antice dintr-o perioadă mai târzie nu arată vreo urmă prin care să se vadă că a fost folosit bronzul sau cuprul la construirea lor, ceea ce ia făcut pe câțiva cercetători să ajungă la următoarea concluzie: Că piatra menită lăcașelor de cult nu avea voie să fie atinsă de metal. Arheologul Themistocles Zammit a presupus că hypogeumul care se află la Hal-Saflieni și templele care se află la Tarxien ar fi fost folosite, printre altele, ca oracole. Și se poate spune că acestea, probabil, sunt cele cu cea mai mare vechime dintre oracolele cunoscute. Mult mai târziu, hypogeumul a ajuns un loc mare de înmormântare a morților, iar aici s-au găsit aproximativ 7.000 de schelete de oameni, și s-au mai găsit multe fragmente care erau făcute din ceramică care proveneau de la statuete și vase. Sculptorii de pe insulele malteze de acum patru sau cinci mii de ani erau mai pricepuți și mai iscusiți decât contemporanii lor care se aflau în apusul Mediteranei, în special în sfera plasticii figurative. În altă ordine de idei, cei care au construit misterioasele construcții antice din Malta se află pe o poziție superioară față de cei ce locuiau pe ambele țărmuri ale Mării Mânecii, ceea ce constituie încă un motiv în beneficiul plasării aici a teritoriului de origine al misterioaselor construcții antice, după aceea s-ar fi împrăștiat progresiv către vest și nord-vest. În arhipelagul maltez, mai precis în insula Gozo se află dărâmăturile a două mari temple ale căror pietre imense (Câteva dintre ele au înălțimea de 5-8 metrii) au fost aduse de la mai mulți kilometri. Construcțiile acestea antice, cum ar fi cele de la Hagar Qim și din alte locații, ne fac să presupunem că în insulele din arhipelagul maltez se aflau în urmă cu 5.000 sau chiar 6.000 de ani, comunități foarte bine organizate, care au depus împreună o muncă inventivă pe o perioadă mai lungă de timp, ca să ridice pietrele mari foloseau bușteni în chip de pârghii, iar ca să le transporte foloseau bile de piatră și tăvălugi de lemn. De asemenea s-au descoperit sfere de piatră în multe ruine megalitice din Malta care pană în ziua de azi se văd imprimate profund în stratul de pământ calcaros urmele așa-ziselor „roților de care” cum le spun oamenii ce locuiesc acolo, care nu sunt de fapt decât niște urme ale respectivelor pietre sferice care facilitau transportul imenselor pietre. Nu putem exclude faptul că bilele de piatră ar putea fi la originea roții în varianta ei primitivă, dar unii dintre cercetătorii mai noi cred că roata s-a produs la început fie în atelierele olarilor, fie ca o anexă complementară a plugului. Resentimentul față de metale care l-au avut în minte creatorii misterioaselor construcții antice din Malta pe care nu-l găsim nici la Carnac și nici la Stonehenge, este unul din secretele acestei culturi antice megalitice. Așa cum am arătat mai sus, maltezii antici erau foarte buni navigatori, ca urmare a acestui fapt s-au găsit pe insulă lucruri confecționate din nefrit, jadeit și obsidian dar aceste materiale care au fost enumerate nu se găsesc pe insulele malteze, materialele au fost aduse din locuri îndepărtate, de asemenea am putea amintii și obiecte confecționate din fildeș care au fost importate, pentru că în perioada marilor construcții antice din Malta elefanții nu se mai găseau pe acel teritoriu. Mult mai târziu când fenicienii cuceresc insula (Aproximativ 1.600 î.Hr.) apar unelte de metal, care vor fi mult mai numeroase după ce insula trece sub dominația grecilor (în 736 î.Hr.) Toate aceste lucruri care au fost spuse nu ne permit să avem vreo concluzie în ceea ce privește originea celor ce au locuit pe insulele malteze în vremuri antice pentru că nu există documente scrise din acea vreme, de asemenea nu există sculpturi sau portrete iar analiza atentă a miilor de oase și cranii nu au dus la rezultate elocvente. Cercetătorii contemporani (Printre care J. D. Evans și L. B. Brea) au următoarea părere: Că maltezii sunt originari din Sicilia, acest lucru este indicat de o anumită asemănare în felul în care a fost prelucrată ceramica dar și această presupunere despre care am vorbit este discutabilă. Dar în urma cercetărilor care se petrec în prezent despre ideea că Malta ar fi locul de origine pentru toate culturile megalitice europene este și ea îndoielnică.

    Back to top